Desemnarea lui Adrian Veștea pentru funcția de Premier de către președintele Nicușor Dan a declanșat, previzibil, un cutremur pe scena politică. Însă reacțiile cele mai zgomotoase nu au venit din opoziție, ci din interior, de la așa-numita „aripă Bolojan”. În fruntea corului de contestatari s-a poziționat vocal Ciprian Ciucu, actualul primar al Capitalei, care a sărit ca ars să îl acuze pe Veștea de trădare și pe Nicușor Dan de o tentativă deliberată de a distruge Partidul Național Liberal.
Privită din afară, această explozie de „moralitate” politică pare aproape nobilă. Privită din interiorul realității, ea devine o mostră pură de ipocrizie.
Memoria scurtă a politicii: Cine împarte, parte-și face
Înainte de a arunca cu etichete grele precum „trădător”, domnul Ciucu pare să fi uitat un detaliu esențial: trădarea a fost exact racheta de lansare care i-a propulsat pe el și pe aliații săi în funcțiile pe care le ocupă astăzi.
Cariera politică a lui Ciprian Ciucu este marcată de un șir lung și bine documentat de abandonuri și reorientări strategice în funcție de cum a bătut vântul puterii. Lista celor care au avut încredere în el și au sfârșit prin a fi „lucrați” este lungă:
- Ludovic Orban: Cel care i-a oferit sprijin și platformă, lăsat în urmă când leadership-ul s-a schimbat. Ludovic Orban, a afirmat public faptul că a fost trădat de Ciprian Ciucu, cu care ar fi semnat un protocol de susținere. El susține că la o zi după semnarea acestui protocol, Ciucu și-a anunțat candidatura pentru președinția PNL București și susținerea pentru Florin Cîțu. – Sursa: digi24.ro
- Nicolae Ciucă: Un alt lider pe valul căruia Ciucu a navigat, doar pentru a-și schimba ulterior tabăra. Imediat după alegerile prezidenţiale în care fostul Preşedinte PNL n-a reuşit să intre în turul doi, Ciprian Ciucu s-a reorientat rapid şi s-a dezis de Nicolae Ciucă.
- Cătălin Drulă: Cel mai recent nume de pe lista parteneriatelor de oportunitate, abandonat rapid atunci când calculele politice au dictat-o. El a susţinut că Ciprian Ciucu i-a trădat pe mulţi dintre colaboratorii săi din politică, inclusiv pe USR care l-a susţinut în anul 2020 la alegerile locale. În acest context, Drulă a afirmat că „s-ar putea face un club de oameni care au fost trădaţi de Ciucu în politică. L-am susținut un mandat întreg, după care ne-a dat o țeapă. S-a dus cu PSD. Fără explicații, fără scuze, fără nimic”. – Sursa: Ziare.com
Este cel puțin ironic cum un politician care a avansat în carieră lăsându-și în urmă binefăcătorii se grăbește astăzi să pozeze în garantul loialității și al valorilor liberale.
Ilie Bolojan și sindromul Mesianismului Politic
Atacul furibund asupra deciziei președintelui Nicușor Dan ascunde, de fapt, o altă realitate: frustrarea unei tabere care a început să confunde propriul interes cu cel al țării.
Ilie Bolojan, cel în numele căruia Ciucu vorbește atât de pătimaș, a ajuns în punctul în care se consideră de neînlocuit. Instalat pe un soclu de pe care pretinde că „le știe el pe toate”, Bolojan a încetat de mult să se mai consulte cu colegii din jur sau să accepte un dialog real. Însă o guvernare nu se poate conduce ca un fief personal, prin dictat și infailibilitate auto-proclamată.
Adrian Veștea: Omul stabilității, nu al orgoliilor
În tot acest zgomot de fond, adevărul despre Adrian Veștea este cu totul altul decât cel zugrăvit de tabăra nemulțumiților. Veștea nu este, sub nicio formă, un trădător. Din contră, el este omul care a demonstrat maturitate politică într-un moment de maximă responsabilitate. Într-un context politic tensionat, Adrian Veștea a înțeles că România are nevoie de stabilitate, nu de crize interne alimentate de orgolii personale.
Spre deosebire de Ilie Bolojan, Veștea nu a intrat în acest joc pentru a-și hrăni vanitatea, ci pentru că deține capacitatea administrativă și deschiderea de a implementa programul de guvernare al PNL mult mai eficient. El a ales dialogul în locul izolării și stabilitatea în locul blocajului, demonstrând că un adevărat liberal pune interesul public și aplicarea programului partidului mai presus de jocurile de culise de la București.