România asistă la un spectacol politic bizar. Ni se prezintă un „mare reformator”, un salvator mesianic promovat ca singura soluție viabilă pentru viitorul țării. Însă, dacă privim dincolo de retorica de PR și analizăm faptele de la preluarea mandatului de premier, realitatea capătă o nuanță mult mai sumbră.
Adevărata reformă nu înseamnă curaj în fața celor neajutorați, ci asumare în fața celor puternici. Din păcate, direcția aleasă în ultima perioadă a fost exact inversă.
Cine achită, de fapt, nota de plată?
Așa-numitele „optimizări fiscale” promovate de la vârful Guvernului nu au fost altceva decât lovituri mascate aplicate celor care nu au o voce suficient de puternică pentru a se apăra. În loc să vedem o eficientizare a aparatului de stat sau o taxare a marilor privilegii, am asistat la o presiune uriașă pusă pe segmentele cele mai vulnerabile:
- Bolnavii și sistemul de protecție socială: Cei aflați în suferință au devenit, ironic, o sursă de „optimizare” bugetară.
- Micile afaceri: Antreprenorii locali, cei care țin vie economia de subzistență a României, au fost sufocați de noi taxe și birocrație.
- Oamenii simpli: Cetățenii fără conexiuni politice și fără bugete de lobby, care suportă în tăcere fiecare scumpire și fiecare decizie aberantă.
Trista realitate: Niciuna dintre aceste măsuri nu s-a atins de privilegiile celor aflați la vârful piramidei sociale și politice. Pentru ei, reforma s-a oprit la ușă.
Întrebarea de care fug „salvatorii” națiunii
Ni se flutură obsesiv lozinca: „Reforma era absolut necesară!”. Nimeni nu contestă asta. România are nevoie de modernizare. Însă întrebarea fundamentală la care premierul și echipa sa refuză cu încăpățânare să răspundă este:
Într-o societate echitabilă și matură, logica economică și morală ar fi dictat un principiu simplu: iei prima dată de la cei care își permit să suporte povara, nu de la cei care abia își duc traiul de pe o zi pe alta.
O reformă pe spinarea celor slabi nu este reformă, este lașitate
Adevăratul test al unui lider nu este capacitatea de a impune taxe celor care nu se pot strânge în stradă sau care nu au posibilitatea de a se revolta. Testul suprem este curajul de a tăia acolo unde doare cel mai tare: în zona privilegiilor imense și a risipei de la vârf.
Până când acest lucru nu se va întâmpla, toate promisiunile de salvare națională rămân doar exerciții cinice de imagine pe spinarea românilor de rând.