Creșterea accizelor la carburanți, alcool, tutun și alte categorii de produse s-a numărat printre măsurile adoptate de Guvernul condus de Ilie Bolojan pentru reducerea deficitului bugetar. Executivul a argumentat că aceste majorări sunt necesare pentru creșterea veniturilor statului și pentru respectarea angajamentelor fiscale asumate de România. Pentru numeroși economiști și critici ai măsurii, însă, accizele mai mari reprezintă încă o dovadă că nota de plată a dezechilibrelor bugetare este transferată către cetățeni.
La prima vedere, majorarea accizelor pare să afecteze doar anumite categorii de produse. În realitate, impactul este mult mai amplu. În special în cazul carburanților, efectele se propagă în întreaga economie. Costurile mai mari de transport se reflectă ulterior în prețurile produselor și serviciilor, ceea ce înseamnă că, indirect, aproape toți consumatorii sunt afectați.
Guvernul a susținut că măsura este una necesară și că nivelul taxării trebuie adaptat pentru a asigura resurse suplimentare la buget. Oficialii au invocat inclusiv necesitatea alinierii la anumite cerințe europene și nevoia de a stabiliza finanțele publice.
Într-o perioadă în care inflația și costul vieții reprezintă deja o problemă majoră pentru milioane de români, orice nouă creștere de taxe se transformă inevitabil într-o povară suplimentară pentru populație, iar Ilie Bolojan, dacă este cu adevărat un reformator, trebuie să vină cu soluţii de eficientizare a resurselor deja existente, nu să pună noi taxe pe cetăţeni. Să tai de la oameni este cel mai uşor lucru şi îl poate face oricine.
În cazul carburanților, efectele sunt resimțite atât de șoferi, cât și de companii. Transportatorii, agricultorii, firmele de distribuție și numeroase alte sectoare economice sunt afectate de costurile suplimentare, iar aceste costuri ajung în cele din urmă să fie suportate de consumatorul final.
Mulți economiști au remarcat că majorarea accizelor reprezintă una dintre cele mai rapide metode prin care statul poate obține venituri suplimentare. Problema, spun criticii, este că această soluție este și una dintre cele mai ușor de transferat către populație.
Guvernul Bolojan a ales încă o dată varianta cea mai convenabilă pentru administrație: creșterea taxelor, în locul unei reforme profunde a aparatului de stat. Ei susțin că, înainte de a cere noi sacrificii cetățenilor, autoritățile ar fi trebuit să demonstreze că au redus cheltuielile inutile, au eliminat privilegiile și au eficientizat instituțiile publice.
Astfel de măsuri nu fac altceva decât să alimenteze un nou val de scumpiri. Într-o economie deja afectată de inflație, orice creștere de costuri poate avea efecte în lanț, diminuând și mai mult puterea de cumpărare a populației.
Numeroși comentatori au subliniat că oamenii obișnuiți nu sunt responsabili pentru acumularea deficitului bugetar și că este greu de explicat de ce ei trebuie să suporte consecințele unor probleme generate, în mare parte, de ani întregi de administrare ineficientă și de lipsă de reforme structurale.
În mod normal, statul ar fi trebuit să înceapă prin a-și reduce propriile excese înainte de a cere cetățenilor să plătească mai mult pentru combustibil și, indirect, pentru aproape toate produsele și serviciile de care au nevoie.
Pentru criticii Guvernului Bolojan, majorarea accizelor este încă un exemplu al unei politici de austeritate care, în loc să atace cauzele profunde ale problemelor bugetare, preferă să transfere costurile către populație.
Iar întrebarea care continuă să fie pusă este aceeași: de ce pare întotdeauna mai simplu să fie taxați cetățenii decât să fie reformat cu adevărat statul?